Să fii voievod al Țării Românești în secolul al 15-lea nu era deloc ușor. Principatul era situat strategic atât pe malul Mării Negre, cât și pe malul nordic al Dunării și s-a întâmplat să se afle si la granița dintre Transilvania maghiară și Imperiul Otoman.

Conducătorii valahi succesivi au încercat să gestioneze acești doi vecini mult mai mari. În general, aceasta a constat în victoria temporară ocazională într-o mare de înfrângeri strategice mai mari. Domnitorul valah Mircea I, de exemplu, a luptat cu o serie de angajamente împotriva otomanilor, dar în cele din urmă a fost forțat în 1417 să devină vasal otoman, deoarece alternativa era o subjugare totală.

Pe lângă vecinii lor, domnitorii munteni au avut de-a face și cu nobilii lor, boierii, care s-au împotrivit în mod frecvent voievodului și au susținut uzurpatorii. Acest lucru ar putea crea rivalități intense între casele regale muntenești, precum cea dintre Dănești și Drăculești care a cuprins principatul la mijlocul secolului al 15-lea.

Aceste provocări interne au interacționat adesea cu cele externe. Voievodul Vlad al II-lea al Casei Drăculești, sau Vlad Dracul (tatal lui Vlad Tepes), a fost fortat să caute sprijin otoman împotriva boierilor și uneori al ungurilor – chiar dacă Vlad al II-lea aparținea unui ordin militar, Ordinul Dragonului, al cărui principiu era rezistența in fata controlului otoman.

Pe lângă tributul bănesc, Vlad al II-lea a fost obligat să trimită otomanilor ca ostatici doi fii, Radu și viitorul Vlad al III-lea sau Vlad Țepeș (care a fost si principala sursa de inspirație pentru romanul Dracula al lui Bram Stoker).

Vlad Tepes și-a petrecut o parte din tinerețe în Imperiul Otoman, acesta este un lucru care poate să creeze o afinitate puternică pentru imperiul gazdă, fie opusul. În cazul lui Vlad Tepes, pare să fi creat un adevărat dezgust pentru otomani.

Cu toate acestea, el era prizonier otoman și, prin urmare, sub controlul lor, iar când Vlad al II-lea a fost ucis în 1447 – cu aprobarea, dacă nu chiar cu dorinta boierilor, turcii l-au sustinut pe Vlad al III-lea în prima sa încercare de a câștiga tronul Valahiei.

Acea încercare a eșuat, iar reprezentantul casei Dănești, Vladislav al II-lea – care ar fi putut fi responsabil pentru asasinarea lui Vlad al II-lea și ar fi avut ajutor maghiar în acest sens – a preluat tronul.
După o perioadă de exil in care a trăit din nou sub otomani, Vlad al III-lea a ajuns în Ungaria în 1456, fiind pus în fruntea unei armate de ungurul Iancu de Hunedoara și trimis să-l răstoarne pe Vladislav.

Ceea ce a si făcut. Primaul ordin de lucru a lui Vlad Tepes a fost o epurare a loialiștilor rivalului său și aici probabil a început să-și câștige porecla de „Țepeș”. Între epurarea boierilor și un conflict cu sașii transilvăneni, Vlad Tepes a trimis pe lumea cealalta, foarte multi oponenti folosind una dintre cele mai dureroase metode posibile, trasul in teapa.

Și odată ce și-a consolidat puterea, atenția i s-a îndreptat către otomani. Ca fiu al unui vasal otoman, care adunase o cantitate mare de ură pentru turci în timpul captivității sale în imperiu și ca cineva care tocmai fusese ajutat sa ajunga la tronul muntenesc de către unguri, Vlad avea destule motive pentru a rezista stăpânirii otomane.

Dar el nu a fost în măsură să provoace un război deplin, cel puțin nu la început. În schimb, rezistența lui Vlad Tepes a luat forma neplatii tributului, atât în bani (a spus că pur și simplu nu își permite să-l plătească), cât și sub forma negocierilor cu regele maghiar Matia Corvin cu privire la eventuala schimbare a credinței Țării Românești.

În 1460, lucrurile au atins masa critica. Sultanul otoman Mehmed al II-lea a trimis un emisar să-l avertizeze pe Vlad Tepes să-și plătească tributul. De asemenea, a trimis o companie de soldați în Țara Românească pentru a recruta ei înșiși militari, deoarece Vlad nu a mai trimis niciunul. Tepes ia arestat și tras si în țeapă.

Între timp, voievodul a început să trimită diplomati spre vest, către sașii transilvăneni și în Ungaria, cerând ajutor împotriva unei iminente invazii otomane. Mehmed și-a chemat vasalul valah la Constantinopol, dar Vlad Tepes a insistat că pur și simplu nu poate părăsi Țara Românească într-un moment atât de critic.

Din nefericire pentru Tepes, Mehmed știa deja de negocierea sa cu Matia Corvin, așa că sultanul otoman a trimis cavaleria în Țara Românească pentru a-l obliga să vină la Constantinopol. Vlad a aflat de această incursiune, iar armata sa a organizat o ambuscadă asupra forțelor otomane și i-a masacrat.

La începutul anului 1462, Vlad Tepes a condus o incursiune militara în sudul Țării Românești și Bulgaria, ucigând si targand in teapa aproximativ 23.000 de turci. Mehmed a trimis o altă armată să se ocupe de valah și încă o dată Vlad a învins-o.

Cu succesele lui Vlad Tepes înmulțindu-se și statura lui crescând vertiginos odată cu ele, Mehmed s-a săturat în sfârșit. A adunat o armată care era cel puțin la fel de mare ca cea pe care o condusese împotriva Constantinopolului, de peste 100.000 de oameni și a pornit la sfârșitul lunii aprilie impotriva lui Vlad Țepeș și să anexeze Valahia cu totul.

Vlad, odată ce a aflat despre invazie, a apelat în zadar la ajutorul lui Matia Corvin și, când asta nu l-a ajutat, a adunat o armată de aproximativ 30.000 de oameni, formata din țărani. În mod evident, incapabil să se confrunte cu otomanii fiind depășit numeric cu cel puțin 5 la 1, Vlad Tepes a folosit unele tactici: a parjolit pământul, a pus capcane, a organizat raiduri de gherilă, chiar și echivalentul secolului al 15-lea pentru un război biologic, trimitand in tabara otomana bolnavi de ciumă.

Din pacate aceste tactici nu au făcut decât să încetinească înaintarea otomană inspre capitala aflată la Târgovişte. Atacul de noapte al valahilor de la Târgovişte a fost unul dintre acele atacuri de gherilă, deşi Vlad spera că va fi mai mult decât atât.

Povestea spune că, înainte de atac, Vlad Tepes s-a plimbat imbracat in haine turcesti prin tabăra otomană. Spionand si cercetand în special locul in care era amplasat cortul lui Mehmed. Voia ca atacul său asupra taberei să fie decisiv.

În noaptea de 17 iunie, Vlad Tepes a condus o forță formata din 24.000 de soldati în tabăra otomană. Ceea ce a urmat a fost cu siguranță o victorie a valahului. Vlad a pierdut aproximativ 5000 de oameni în timp ce a ucis aproximativ 15.000 de otomani.

Dar din pacate 15.000 de soldati otomani morți reprezentau o mică parte din armata otomană. Și nici nu a reușit să-l omoare pe Mehmed, ceea ce trebuia să fie lovitura de gratie ce avea să rupă spatele armatei otomane.

Totusi lucrurile nu au mers atât de rău pentru Vlad Tepes pe termen scurt după bătălie. Mehmed, în ciuda pierderilor sale în atacul de noapte, a hotărât să continue și să asedieze Târgoviște. Până când el și oamenii lui au văzut de ce Vlad al III-lea era numit Vlad Țepeș.

Vlad aliniase pe marginea drumului principal spre capital, pe distante de zeci de kilometri, trupurile soldatilor otomani trasi în țeapă. Acest lucru a fost prea mult pana si pentru Mehmed și probabil pentru majoritatea soldaților săi, iar sultanul a ordonat armatei sale să se întoarcă acasă.

În ciuda faptului că a câștigat mai multe batalii împotriva otomanilor, Vlad Tepes ne avand alta solutie, a ajuns să fie de acord cu un nou aranjament vasal cu Mehmed, acesta chiar sporind cerințele tributului Țării Românești.

Apoi a fost inlaturat de la tron, cu ajutorul fratelui său Radu (cunoscut ca Radu cel Frumos). Radu pare să fi apreciat timpul petrecut în captivitatea otomană, mai mult decât a făcut-o fratele său și există diverse povești cum că a devenit comandant ienicer si că a luptat de partea otomană în timpul asediului Constantinopolului și chiar că s-a convertit la islam.

Radu a apelat la sași, împotriva cărora fratele său Vlad Tepes luptase și i-a cucerit cu promisiuni că vor avea de câștigat mai mult din partea lui, și deci a otomanilor, decât cu proscrisul sau frate.

Cât despre Vlad al III-lea Tepes, el a ajuns în cele din urmă să fie închis de Matia Corvin, mai târziu totusi a remediat lucrurile. Ungurii, la îndemnul lui Ștefan al III-lea al Moldovei, l-au urcat din nou pe tron pe Vlad Tepes ca voievod al Țării Românești în 1475 — de data aceasta înlocuind un alt client otoman, pe Basarab Laiotă. Dar revenirea lui la putere a fost foarte scurtă, Vlad Tepes a fost asasinat in decembrie 1477.

https://www.urbanvoice.ro/wp-content/uploads//2023/06/atacul_de_noapte_vlad_tepes-1024x576.jpghttps://www.urbanvoice.ro/wp-content/uploads//2023/06/atacul_de_noapte_vlad_tepes-150x150.jpguvIstorie
Să fii voievod al Țării Românești în secolul al 15-lea nu era deloc ușor. Principatul era situat strategic atât pe malul Mării Negre, cât și pe malul nordic al Dunării și s-a întâmplat să se afle si la granița dintre Transilvania maghiară și Imperiul Otoman. Conducătorii valahi succesivi au încercat...